Articol scris de Corneliu Bodea, CEO al Adrem pentru Republica
Nu am să critic modul în care finanțiștii obișnuiesc să verifice rentabilitatea unei investiții utilizând discounted cash flows, calculând valoarea netă în prezent și alți indicatori, dar nu pot să nu remarc impactul pe care astfel de metode îl au asupra fezabilității unor proiecte cu importanță deosebită pentru viitorul nostru.
Am să mă refer întâi la câteva date pentru a seta un cadru prezentului punct de vedere. Circa 80% din consumul mondial de energie în acest moment este asigurat de combustibili fosili (petrol, cărbune și gaze naturale), mari generatori de gaze cu efect de seră (preponderent CO2) care duc la creșterea temperaturii globale cu efecte dezastruoase în timp, catalogate ca fiind cel mai mare risc pentru extincția speciei umane. Liderii mondiali, bazându-se pe opiniile oamenilor de știință, au stabilit ca țintă limitarea creșterii temperaturii globale la maximum +2oC. Un obiectiv extrem de dificil având în vedere faptul că, pentru a-l atinge, bugetul de emisii de CO2 aflat la dispoziție este de 600 de miliarde de tone, iar emisiile din 2020 au fost de aproximativ 35 de miliarde de tone, ceea ce înseamnă că în cca 17 ani este consumat. Introducând în ecuație efectul noilor tehnologii de eficiență energetică, energia regenerabilă, tot nu reușim să prelungim cu mai mult de cca 10 ani acest timp din cauza creșterii estimate a consumului energetic în această perioadă. Toate acestea înseamnă că mai devreme de 2050, temperatura va crește cu peste 2 grade Celsius.
Ce va însemna asta pentru urmașii noștri? Unii dintre noi vor fi încă aici să vadă, alții nu! Le lăsăm o moștenire grea, pentru care nu au să ne fie recunoscători. Ceea ce este frustrant este că în tot acest timp noi propunem proiecte și calculăm fezabilități făcând discount la viitorul copiilor.
Suntem în plină desfășurare a unei pandemii de care ne-am ocupat aproximativ și in timpul căreia am dat dovadă de lipsă de organizare și de lipsă de empatie și într-ajutorare, atâta timp cât țările sărace nu au access la vaccin, în timp ce alte țări au vaccinat peste 50% din populație.
Lucrăm intensiv la Planul Național de Redresare și Reziliență și urmăresc atent dezbaterea internă și europeană. Unii ar dori să-și îndeplinească promisiunile electorale, eventual cu efecte palpabile până în noile alegeri, alții ar dori ca prin intermediul finanțărilor să instituie un nou MCV, un mecanism prin care să se asigure că facem reforme cu tentă de machiaj pentru a arăta cât mai similar lor. Nici unii, nici alții nu au cultura necesară pentru a înțelege că o pandemie de proporțiile acestea este puțin probabilă în următorii 50 de ani, că impactul oricărei pandemii asupra oamenilor este net inferior impactului pe care creșterea cu peste 2oC a temperaturilor o va avea economic, social, sanitar în următorii 50 de ani.
Ciclul de interes politic și economic rămâne 4-8 ani și pare că orice depășește această perspectivă dă dureri de cap marilor strategi. Îmi este clar că ceea ce ne bântuie cel mai periculos nu este pandemia, ci incapacitatea noastră de a progresa într-un sistem de organizare socio-politico-economică, organizare care să lărgească perspectiva. Ceea ce definește un lider este capacitatea de a crea și susține viziuni care să-i depășească perspectiva de viață și perioada de interes material. Astfel de viziuni ne-au adus până aici și asta ne lipsește în prezent.
Lupta pentru resursele momentului ne separă încă în mari blocuri de interese și ascunzișul după principii și modele ne maschează interesele meschine ale prezentului. O soluție, să sperăm, se găsește poate ascunsă în interiorul generațiilor Z și Alpha plini de alergii și dominate de procrastinare sau în adâncul vreunui accelerator de particule. Optimismul nostru se bazează pe sutele de mii de ani de existență, pe suta de miliarde de strămoși care au trăit înaintea noastră, iar capacitatea noastră se bazează pe progresul fenomenal pe care l-am făcut în ultimele decenii.
Citește tot articolul pe www.republica.ro
