M-a preocupat, deseori în ultimul timp, întrebarea: ce din ceea ce am făcut, am decis, am ales, m-a adus aici, la 27 de ani de antreprenoriat, adică la mai mult de 3 ori media duratei de viață a unei afaceri antreprenoriale în România.

Sincer, mă preocupă întrebarea aceasta din două motive: unul este egoist și unul dezinteresat. Cel egoist se referă la a perpetua bunele obiceiuri și astfel să continui afacerea pe care o conduc. Cel dezinteresat urmărește nevoia de a împărtăși și contribui la succesul altora, nevoie din ce în ce mai pregnantă în ultimul timp.

M-a surprins evidența unui aspect pe care am avut șansa să-l simt și să-l experimentez în toți acești ani fără a petrece prea mult timp în a-l denumi clar. De atunci, am întors pe toate fețele acest gând valoros și obositor totodată, până am reușit să-l definesc: Iubirea este ceea ce stă la baza determinării și a concentrării mele. Iubirea pentru ceea ce fac, pentru oameni și pentru comunitatea în care trăiesc. De aceea, îmi doresc să-mi aduc resursele personale în susținerea unor scopuri ce nu au nici măcar aparent legatură directă cu mine. Desigur că resorturile de auto-mulțumire și sentimentele de împlinire sunt extrem de personale și individuale. Însă vorbesc despre o atitudine generală, un sentiment mai profund, mai mult decât de urmărirea unor obiective anume. Vorbesc despre căldura pe care o simți atunci când ești în fața unui proiect nou și îndrăzneț, când ești în mijlocul echipei tale de zeci sau sute de oameni.

Mi-au trebuit în jur de 40 de ani de viață pentru a începe să înteleg cât de diferiți sunt oamenii. Sunt un mare observator de oameni în general și una dintre marile plăceri este aceea de a sta cumva ascuns în mulțime și de a observa mimici, atitudini, comportamente și gesturi. Faptul că suntem atât de diferiți, pe lângă că face viața atât de interesantă, ne și oferă un spațiu practic și unic de dezvoltare și un parcurs propriu. De aceea devin încet, încet, mai tăcut la întâlnirile cu prietenii, preferând să ascult decât să vorbesc, să imaginez și să studiez decât să conving. Desigur că asta mă face din ce în ce mai antipatic și mă duce cu gândul la bătrânii aceia morocănoși și tăcuți.

Nu suntem nici măcar pe departe asemănători și atunci când vine vorba despre ce ne mână în inițiativele noastre pentru care aducem resurse, riscăm și devenim activi, diferențele sunt și mai mari. Cu toate acestea, eu cred că unul dintre cei mai importanți combustibili ai antreprenorilor este Iubirea. Fără iubire, fiecare și-ar urma doar propriul obiectiv specific, s-ar canibaliza, ar dispărea complet empatia și interesul față de pământul pe care îl ocupăm. Fără Iubire, inclusiv mediul de afaceri ar fi incredibil de meschin.

Începem cu toții având anumite așteptări și dorințe și aceia care sunt dispuși să riște se transformă în antreprenori. Nu pot să uit și să neg că ceea ce m-a adus pe acest drum acum 27 de ani a fost nevoia. Dar nu asta m-a ținut în branșa aceasta atâta timp, nu asta m-a îndemnat să cresc compania până la 1.500 de angajați. Ci Iubirea față de tot ce mă înconjoară, tradusă în dorința de a oferi fericire și siguranță celor peste 1.500 de familii care se bazează pe afacerea pe care încă o cresc, de a contribui la dezvoltarea industriei și a altor lideri, a altor afaceri. De aceea am condus într-un weekend 400 de km pentru a vorbi în fața unor liceeni și o voi face în continuare.

Este nevoie de combustibil pentru a alimenta arderea unui antreprenor! Restul este tehnică, experiență, întâmplare… Succesul este vremelnic și amenințarea continuă, perioadele bune și rele se succed și este nevoie de ceva care să țină mecanismul acesta viu. Nu pretind să fi descoperit unicul combustibil, însă cred cu tărie că „acel ceva” pe care îl au toți antreprenorii, liderii în general, și care îi ține în viață este Iubirea care îi face să se uite către un țel ce depășește granițele propriilor interese.

În rest, zi de zi antreprenorii se întorc la treburile lor cu același apetit pentru risc, cu aceeași suplețe în gândire, contribuind la stabilitatea și creșterea economică. Pare că există din plin combustibil în Univers pentru a le alimenta gândurile energice, acțiunile ferme, căderile și renașterea.

 

Articolul a fost publicat si pe forbes.ro