Articol apărut în ediția tipărită a revistei Forbes și pe wwww.forbes.ro
 

Tranziția energetică a României și țintele asumate necesită strategie, specialiști și bani. Dar, dincolo de finanțatori, dezvoltatori și producători, piața are nevoie de furnizori de servicii și de expertiză.
 
„Noi avem o strategie de creștere pentru următorii ani bazată, în principal, pe ce se întâmplă în tranziția energetică. Viziunea noastră, care probabil, la un moment dat, se va transforma și într-un program, este de a fi principalul facilitator de tranziție energetică din România pe zona de energie. Pentru că noi zicem că activăm în mai multe componente ale tranziției energetice”
 

 
„Suntem foarte implicați în digitalizare, cu sistemele de smart metering, de măsurare inteligentă, smart grid; acum suntem foarte mult implicați în proiecte de regenerabile și de aici vine și una din componentele de creștere majoră, care este generată de ce se întâmplă în proiectele de energie solară.”
 

 
De ce „prosumăm”?
 
Peste 40.000 de români erau prosumatori la finalul anului trecut, cu o capacitate totală instalată de peste 400 MW, conform Agenției Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Prosumatorii sunt cei care își instalează capacități de până în 400 kW, atât pentru propriul consum, cât și pentru a injecta în rețea, atunci când produc peste consum.
 
Odată cu criza energetică declanșată de invazia rusească din Ucraina, tot mai multe companii și mai mulți oameni vor să devină prosumatori, într-un val alimentat atât de o scădere a prețurilor panourilor, cât și de subvențiile și fondurile oferite prin diferite programe guvernamentale.
 
„Este bine că există acest apetit și suntem încă la început. România avea sub 20.000 de prosumatori acum un an și ceva, acum ne apropiem de 50.000 și sunt premise serioase să ajungem la 100.000 de prosumatori până în 2025. Nu m-ar mira să ajungem la acest nivel chiar anul viitor. Nu este un lucru rău. Ce ar trebui să facem la nivel de țară este o strategie pe termen mediu legată de prosumatori.”
 
În lipsa unei strategii, România ar putea ajunge în situația în care să fie nevoită să ia măsuri de calmare a valului de prosumatori, pentru că sunt zone din țară unde nu mai pot fi dezvoltate proiecte în același ritm din cauza rețelei.
 
„Ar trebui o coordonare între țintele României, capacitatea actuală și previzibilă a instalațiilor de distribuție pentru a prelua energie și o politică de reglementare a ANRE în dezvoltarea rețelelor de distribuție, care să fie echilibrată din punctul acesta de vedere. Proprietarul rețelei să facă ce trebuie să facă pentru a facilita conectarea proiectelor și să se impună celor care instalează să respecte anumite măsuri în așa fel încât să nu producă daune rețelei.”
 
Prosumatorii reprezintă un factor pe care Corneliu Bodea îl descrie drept „decarbonizare corectă”, întrucât instalarea capacităților de producție la consumatori înseamnă și eficiență energetică.
 
„Vorbim de eficiență energetică pentru că se produce unde se consumă, mai ales în cazul industrial unde produci și consumi cam în același timp. Este vorba și de digitalizare, pentru că avem nevoie de rețele inteligente care să poată echilibra acest aport de putere descentralizat și este vorba de descentralizarea sistemului de producție de energie, acesta fiind unul dintre obiective.”
 
Strategia trebuie realizată acum, cât timp ponderea lor în totalul mixului energetic este insesizabil, dar la momentul în care prosumatorii vor reprezenta 1 GW, evoluția acestui segment s-ar putea lovi de provocări și ar putea încetini. Totodată, prosumatorii ar putea ajuta și la ținta de eficiență energetică asumată de România la nivel european.
 
„Eficiența energetică este poate cea mai inteligentă metodă de a ne lupta și cu schimbările climatice și de a reduce dependența de resursele Federației Ruse. Există presiune foarte mare de a continua, trebuie doar puțină coerență în planuri, legislație, reglementări secundare.”
 
Pe de o parte, prosumatorii pun presiune și pe distribuitori, astfel încât aceștia să-și îmbunătățească rețelele și să investească mai mult în digitalizare. Pe de altă parte, antreprenorul consideră că este dreptul consumatorului de a-și produce singur energia. Pentru a face acest lucru cât mai eficient, prosumatorii ar trebui să investească și în capacități de stocare.
 
„Sunt scumpe, dar dacă ne gândim pentru o locuință unde producția se face pe timpul zilei cât e soare, iar consumul mai mult seara când ajungem acasă și nu mai producem, diferența este semnificativă. În momentul în care ai produs energie, o bagi în rețea la cost de producție, iar atunci când o iei prețul este cu tot cu tarif. Din această diferență, nu în doi-trei ani, dar în cinci-șapte ani recuperezi și investiția în instalația de stocare.”
 
Într-adevăr, costul bateriilor ar putea scădea pe termen lung, dar reducerea de preț nu va fi atât de mare ca la panourile fotovoltaice. Cel puțin nu în lipsa unor noi descoperiri tehnologice revoluționare.
 
„Mă uitam la un grafic, în anii ’70, panourile costau 70 de dolari per watt, astăzi e 0,2 euro per watt. Nu mă aștept să se întâmple același lucru cu bateriile, dar se vor ieftini. Poate se vor înjumătăți, dar nu cred că mai mult. Suntem limitați de tehnologie”.

Citește tot articolul pe www.forbes.ro