Articol scris de Corneliu Bodea, CEO al Adrem pentru republica.ro
 
Final de vară toridă în București, în care nimic nu anunță cum pândește toamna, cu excepția frunzelor arse ce stau încă agățate cu disperare de ramuri așteptând să cedeze în fața vântului perseverent al următorului anotimp. Ceva îmi aduce aminte de anii copilăriei de pe strada Cercului, de liniștea duminicilor de vară toridă când timpul îngheța de cald și aerul apăsa cu toată greutatea lui. Astăzi, toate îmi par mai agitate și mai dispuse să rupă monotonia, plictiseala îmi pare o amintire aproape pierdută.
 
Vacanțele sunt în toi și simți asta în traficul de dimineață, în usurința cu care rezervi la restaurant și în străzile pustii de weekend. Viața merge înainte împinsă de inerția principalelor nevoi și seamănă de la an la an, în pofida dezvoltărilor tehnologice, a evenimentelor excepționale și a apelurilor pentru schimbare. Este numai din ce în ce mai sofisticată, hrănind asteptările noastre nesățioase pentru mai bine, mai mult, mai des.
 
Luni, 9 august, ONU a publicat un raport al IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) privind schimbările climatice, cel anterior fiind publicat în 2013. Acesta a lansat un avertisment extrem de dur cu privire la situația în care a ajuns planeta noastră și la alternativele pe care le avem la dispoziție. Dacă raportul din 2013 stipula că încălzirea globală este „…cel mai probabil cauzată de activitatea umană…”, acest raport folosește termeni mult mai categorici. Deși documentul este emis de un colectiv interguvernamental, deci politic, la elaborarea acestuia au participat savanți din peste 150 de țări (printre care și România), iar terminologia a fost subiect de îndelungi dezbateri. Poziția oamenilor de știința este încă și mai categorică cu privire atât la rolul pe care îl jucăm noi în generarea acestei situații, precum și la alternativele la dispoziție și riscurile atașate.
 
Suntem puțin dispuși să renunțăm la ceea ce ne provoacă plăcere, oricât de iluzorie ar fi și foarte dispuși să ne acordăm circumstanțe atenuante atunci când știm în sinea noastră că am greșit. Declamăm cu multă ușurință atașamentul față de politicile împotriva schimbărilor climatice consumând din ce în ce mai multe resurse. Conștiința faptului că adevărata acțiune este mai ales personală și că schimbându-ne obiceiurile de consum și oarecum stilul de viață este răspunsul adecvat la o astfel de luptă, crează o rezistență fantastică față de inerția obișnuinței și a nevoilor aparente. Este în firea umană și în mentalitatea noastră a tuturor și ce este mai dificil decât să schimbi astfel de țesături preistorice.
 
În acest fel, ne îndreptăm spre un moment (2040-2050) în care lucrurile ar putea să devină mult mai serioase prin aceea că încălzirea globală ar putea scăpa de sub orice prezumtiv control și să se întrețină singură printr-un efect bine explicat de specialiști. Urmările ar putea să fie catastrofale pentru oameni atât prin riscul direct datorat fenomenelor extreme ale vremii, dar mai ales prin efecte economice de neimaginat.
 
Avem la dispoziție 20-30 de ani de acțiune pragmatică care ar trebui să plece de la fiecare dintre noi în direcțiile: consumului responsabil de resurse (energie, alimente, etc.), adoptării de soluții eficiente energetic prin aparatura folosită, alimentarea din surse alternative regenerabile de energie, adoptarea unor forme de transport eficiente energetic, utilizarea pe termen îndelungat a unor consumabile sau echipamente, renunțarea la utilizarea plasticelor, a altor materiale non sau greu degradabile, ș.a.
 
Citește continuarea pe republica.ro