Articol apărut pe www.forbes.ro

Contributor: Corneliu Bodea

 

Citesc și ascult podcast-uri despre impactul crizei sanitare COVID19 asupra economiei de 30-40 de zile, câte minimum 2 ore pe zi și sper să nu se transforme într-o obsesie…

 

Mai degrabă are legătură cu modul plin de curiozitate în care sunt obișnuit să privesc lumea și cu lipsa de precedent într-o astfel de situație. Desigur că gripa spaniolă a fost un eveniment similar, bun de luat în considerare, însă sunt două motive care îi scad relevanța: faptul că acuratețea înregistrărilor este afectată de cei 100 de ani care au trecut de la eveniment și faptul că economia globală astăzi are cu totul alte resorturi și interdependențe.

 

O criză care afectează sistemul sanitar atât de abrupt – care lovește brusc și la bază generarea de valoare și produs în economie, care stimulează temeri profunde la nivel personal, care îi aruncă pe oameni în stare forțată de introspecție și care erodează modul în care concepem munca și relațiile sociale – este o criză atât de originală și profundă, de nici nu știi dacă ai motive să te bucuri că ai șansa să trăiești așa ceva sau să te gândești că te-ai născut în secolul greșit.

 

Gelos pe sociologi și antropologi deoarece au șansa să studieze așa ceva, mă limitez la condiția mea de antreprenor și încerc să înțeleg efectele economice. Trecând peste ezitările unora în a înțelege că ne aflăm în fața unei crize fără precedent din punct de vedere economic (și mă refer la aspectele strict economice ale crizei în cele ce urmează), mă bucur să constat că imensa majoritate a oamenilor înțeleg că lucrurile nu mai au cum să arate bine din acest punct de vedere. Evaluarea momentelor și a adâncimilor loviturilor ce vor veni este importantă atunci când ai responsabilitatea a mii de locuri de muncă și te apasă nevoia de decizii și mutări strategice într-o atare situație.

 

Au trecut 60 de zile de la apariția crizei în România și chiar mai mult dacă este să privim situația global. Înțeleg șocul și lipsa de coerență inițială a autorităților față de perspectiva economică a crizei generate inițial de oprirea bruscă sau încetinirea activităților. Înțeleg pentru că administrând o companie de peste 25 de ani știu că nu se putea să fii pregătit pentru așa ceva și că este omenește să eziți, să negi, să greșești chiar. Unii au supra-reacționat, alții au fost deciși și rapizi în a aloca suport economic, alții atenți și parcimonioși, majoritatea însă, a ezitat și a întârziat. Înțeleg! De la reveniri în V la disperare este însă cale lungă și undeva între cele două se găsește calea de urmat.

 

Economia globală se afla deja într-o criză… aș spune de bătrânețe, neajunsuri acumulate și gunoi sub preș. Recesiunea se instala pe tăcute și consumul începuse balansul nesiguranței. Apoi: bum! Pandemie! Relațiile mondiale tensionate, criza petrolului în plină desfășurare, aș adăuga problemele globale de leadership și încredere, nu ne-au ajutat să întâmpinăm această criză într-o formă bună, pregătiți material și psihic. Desigur că mă așteptam la solidaritate și un răspuns concentrat la nivel global, la coordonare și ajutor. Din păcate am asistat la strategii de izolare, răspuns divers și nealiniat și la gâlceavă suplimentară.

 

Au trecut însă 90-60 de zile, surpriza a trecut, timpul ne-a îngăduit să ne organizăm, experiențele altora și-au dovedit efectele! Noi? În aceeași stare de dezaliniere și lipsă de suport. Lipsa de claritate și certitudini în legătură cu măsurile economice afectează grav mediul economic din România și din păcate nu se văd semnele unei îmbunătățiri.

 

Într-o atare situație, ceea ce va determina severitatea crizei are legătură mai ales cu sentimentul consumator. Riscul exacerbării temerilor și al spiralei de neîncredere este cel care ar putea transforma suportul de orice dimensiune al statului în firimituri pentru porumbei. Deflația generată de scăderea consumului va transforma orice împrumut al statului în ceva imposibil de suportat pe termen scurt și mediu. Metode de mitigare? Comunicarea bazată pe claritate, autenticitate și însoțită de fapte. Vorbele goale și jongleriile legislative nu folosesc…

 

Economia are nevoie de certitudini! Poate să fie rău, dar nu există nimic mai rău decât lipsa de perspectivă! Antreprenorii și acționarii au o paletă largă de răspunsuri la o criză, iar incertitudinea este ceva ce știu să trateze, numai că nu generează genul de răspuns de care are nevoie statul acum!

 

Consumatorii pe de altă parte pot să suporte mult și sacrificiul este unul dintre acestea, în măsura în care înțeleg în ce constă și cât timp durează. Genul de mesaj: e bine, nu vă speriați, nu e nimic grav – nu mai merge de la gradiniță în sus.

 

Avem nevoie de un plan și de realități, avem nevoie de certitudini, a trecut prea mult timp!