Preluare Republica.ro
 
Sunt absolut sigur că toți cei care au avut, ca și mine, șansa de a petrece timp la țară cu bunicii sau alte rude, cunosc scăunelul sau măsuța cu trei picioare. În trecut erau multe obiecte ce trebuiau așezate pe sol care se sprijineau numai pe trei picioare. Scaunele și mesele cu patru picioare sunt o invenție care a venit odată cu apartamentele sau care se găsea numai în casele bogate, unde suprafețele erau drepte. Dacă stăm să ne gândim, cele trei puncte de sprijin au calitatea de a putea acomoda mai bine orice plan, oricât de înclinată s-ar găsi suprafața de sprijin. Dacă două picioare ar fi prea puțin, iar patru au nevoie de o suprafață plană și orizontală, cele trei picioare pot rezolva problema într-un mod extrem de pragmatic.
 
De ce împărtășesc cu voi această realitate uitată de istorie? Deoarece doresc să fac legătura cu un alt concept de data aceasta puțin mai complex. Poate ați auzit de cei trei factori personali care determină calitatea de competență și care îi diferențiază pe cei care performează de ceilalți. Aceștia sunt: cunoștințele, abilitățile și atitudinea. Cunoștințele se referă la cunoștințele generale și specifice pe care cineva le are în legătură cu activitatea pe care o performează, abilitățile se referă la antrenamentul și experiența câștigată în domeniul respectiv, iar atitudinea reprezintă o trăsătură ce ține mai mult de profilul personal și exprimă poziția pe care o iei cu privire la obiectivele de îndeplinit, la provocările pe care le întâlnești și în general față de ceea ce ai de făcut. Precum o măsuță cu trei picioare, cei trei factori prezentați mai sus se așază pe planul vieții noastre profesionale și susține greutatea ambițiilor și așteptărilor pe care le avem.
 
Și totuși…de ce împărtășesc asta cu voi? Deoarece în cei peste 30 de ani de antreprenoriat și activitate profesională mi-a fost dat să constat o degradare semnificativă a respectului față de competență. Cum competența vine din îmbinarea celor trei factori descriși mai sus, putem presupune că trăim o perioadă în care respectul pentru cunoștințe sau experiență tinde să se reducă. Așa cum măsuța nu poate să se sprijine pe numai două dintre picioarele sale, la fel și o persoană competentă trebuie să îmbine cele trei criterii.
 
Vorbim de societate în sens larg, dar ne referim deopotrivă la politică, management, învățământ sau alte verticale sociale ce determină în mare măsură structura de rezistență a acesteia. Există multe lucrări și analize care susțin existența acestui efect de reducere a nivelului de competență în societatea prezentului, lucrări ce pun reflectoarele pe această realitate sau lucrări ce încearcă să explice fatalitatea acesteia. Nu voi coborî pe această rută în a adăuga opinia mea puțin competentă, însă voi încerca să punctez efectele așteptate ale situației. Deși expunerea mea are nefericitul dezavantaj de a generaliza prin poziția în sine, aș dori să punctez faptul că generalizările în general sunt nedrepte, limitative, și de aceea regret și îmi cer scuze față de cei care cad victimă involuntară acesteia.
 
Reducerea competenței în orice activitate este un fapt cu care ne-am întâlnit cu toții cu siguranță, iar regretul față de alte vremuri în care mecanicul repara cum trebuie, învățătorul educa cum trebuie sau medicul nu făcea erori din necunoștință este prezent în mintea tuturor. M-am gândit mult dacă poziția aceasta nu reflectă puternic faptul că am trecut bine de 50 de ani și nu se încadrează de fapt în nostalgia vârstei a treia. Argumentul pe care-l aduc împotriva acestei posibilități este faptul că astăzi mecanicului îi explic eu funcționarea motorului termic, rata de promovare la Bacalaureat a scăzut de la peste 80% înainte de introducerea supravegherii video, la 45% în anii următori, ajungând cu greu la aproximativ 75% astăzi, iar televizoarele promovează exclusiv scandal și controversă. Limbajul folosit de reprezentanții noștri este… adeseori limitat, disciplina dialogului uitată și argumentarea lăsată deoparte. Desigur că avansul tehnologic ajută ca societatea să avanseze, aparent neafectată, iar lipsa de artă oratorică este înlocuită de manipulare prin troli pe platformele de socializare. Poate aceasta este societatea viitorului, însă mă îndoiesc că mi-ar plăcea să văd unde ajunge cu aceste premise.
 
Mai puține cunoștințe acumulate prin școală (la oricare nivel) și mai puține cerințe de la sistemul de învățământ creează baza pentru o societate în care accentul pe teorie se estompează. Lipsa de respect pentru informația teoretică generală sau specifică ne crește dependența de sistemele IT, de informația stocată, ne grăbește adopția IA, produce o externalizare de proces mental care alienează o capacitate elementară ce ne-a deosebit de restul ființelor.
 
Mai puține cerințe privind abilitățile necesare pentru asumarea unui rol într-un sistem profesional, arderea de etape în evoluția personală creează un respect redus față de experiență în general și deschide drum infatuării și lipsei de umilință. Crește curajul asumării de obiective îndrăznețe fără să existe bază pentru o astfel de asumare și de aceea experimentăm o lume unde eșecul vine rapid și trece neobservat. Atitudinea vine ca un efect al lipsei de înțelegere și respect pentru cele două picioare ale măsuței prezentate anterior și fragilizează stabilitatea societății prin încredere nemotivată și arogantă.
 
Pe acest parcurs vom deveni din ce în ce mai permisivi și dependenți, mai alienați și autiști, mai nefericiți, dar încrezători.
 
Citește tot articolul pe republica.ro