Vă invităm să citiți mai jos interviul acordat de CEO Adrem, Corneliu Bodea pentru www.newsenergy.ro
Reprezentați o organizație care funcționează ca o platformă de dialog dintre mediul industriei energetice, autoritățile competente din România și instituțiile relevante de la nivelul Uniunii Europene. Care credeți că ar trebui să fie temele prioritare de pe agenda Ministerului Energiei/Guvernului în acest an și de ce? Haideți să listăm cele mai importante dintre ele.
C.B.: Sunt câteva teme majore pe care România trebuie să le adreseze pentru a putea crea un mediu propice de dezvoltare și de afirmare la nivel regional a sectorului nostru energetic, care nu duce lipsă de resurse, de specialiști competenți în domeniu și de jucători în piață care să ne conducă spre progres. O problemă care s-a perpetuat de-a lungul timpului este cadrul legislativ impredictibil, care nu încurajează investițiile și acest lucru este valabil nu doar pentru industria de energie, pentru că am spus în mai multe ocazii că admir antreprenorii și curajul lor de a merge înainte într-un context care nici înainte de pandemie nu a fost mai favorabil.
Rețelele inteligente, contorizarea inteligentă, dar și producția de energie din surse regenerabile împreună cu dezvoltarea capacității de stocare prin baterii sunt câteva exemple de măsuri prioritare pe agenda unui Guvern care să creeze premisele unei reconstrucții economice durabile.
De asemenea, resursele de gaze din perimetrele adânci ale Mării Negre pot asigura consumul intern de gaze naturale, precum și redresarea industriei de petrochimie, motiv pentru care este important ca România să înceapă cât mai curând exploatarea lor și să-și întărească astfel poziția în regiune.
Schimbările climatice domină agenda globală. Sustenabilitatea începe să fie inclusă by default în strategiile de dezvoltare ale marilor companii, dar și ale marilor orașe. Cât de serios e tratată această temă în România și cum ar trebui să procedăm?
Imaginile din nordul Chinei în care temporar, odată cu izbucnirea crizei sanitare și încetinirea activităților industriale, perdeaua de smog a fost dată la o parte, sunt foarte grăitoare în acest sens. Același fenomen l-am văzut și în metropolele americane și în orașele din Europa care într-un fel „au înghețat” într-o acalmie ce ne-a permis să vedem mai clar ca niciodată care sunt efectele acțiunilor noastre. Referitor la cum ar trebui să procedăm, eu văd o singură soluție: cu responsabilitate. Sustenabilitatea deja nu mai ține de o anumită gândire progresistă sau o țintă pe care trebuie să o atingem peste un număr de ani. Ea trebuie asigurată acum și este nevoie de implicarea fiecăruia, de la autoritățile statului, la companiile care trebuie să vadă dincolo de fuga după profitul marginal și până la noi, care nu mai putem continua cu aceleași vechi comportamente ce ne-au adus aici.
Anul trecut a fost unul plin din punctul de vedere al reglementărilor la nivel european pentru transpunerea Green Deal, care are ca obiectiv central reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 și neutralitatea emisiilor, în 2050. Am avut Valul de renovări, Strategia pentru hidrogen, Taxonomia etc. Cum ne afectează/influențează politica energetică toate aceste modificări și cât de bine sunt transpuse în politicile naționale?
Comisia Europeană este principala forță europeană privind angajamentele politice în privința schimbărilor climatice. Obiectivul de neutralitate a carbonului până în anul 2050 este fără egal în istorie, având setată o limită intermediară a emisiilor de gaze cu efect de seră la 55% până în anul 2030. Istoria recentă ne arată că se poate, iar România este un exemplu de bună practică privind cel puțin dezvoltarea energiei din surse regenerabile. Aleg să fiu încrezător în capacitatea noastră de a ne alinia la obiectivele de energie și climă ale Uniunii Europene, de a recunoaște corect nivelul de la care plecăm și de a decide cu încredere și curaj în beneficiul industriei și al consumatorului final.
Privind Taxonomia, respectiv dezvoltarea unui sistem de clasificare a investițiilor pentru activități economice, consider ca acest set de reguli reprezintă piatra de temelie pentru investitori și pentru atingerea obiectivelor de mediu ale Uniunii Europene pentru anul 2030, precum și pentru neutralitate climatică până în 2050.
În plus, pentru a îndeplini limitele recomandate de CE, mixtul combustibilului utilizat ar trebui să conțină gaze decarbonate, cum este hidrogenul. Momentan nu cunoaștem fezabilitatea economică a unor astfel de soluții tehnice, nu există o piață a hidrogenului pentru estimarea costurilor reale pe termen mediu și lung și implicit este imposibil de verificat criteriul de suportabilitate a prețului pentru consumatorul final din România.
Considerând angajamentele României din cadrul Planului Național Integrat de Energie și Schimbări Climatice precum și din Strategia Energetică Națională 2020-2030 cu perspectiva anului 2050, ne exprimăm îndoiala privind atingerea țintelor în condiții de eficiență economică și suportabilitate pentru utilizatorii de energie.
Vor urma noi modificări importante, printre care revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile și a Directivei privind eficiența energetică. Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, perspectivele industriei energetice românești cu privire la tranziția la o economie cu emisii reduse de carbon? Cum ar trebui făcută această tranziție? Ce oportunități/riscuri generează atât pentru sectorul energetic, cât și pentru economie în ansamblu?
Obligația celor care ne conduc va fi să asigure o predictibilitate legislativă, factori competenți de decizie, suport financiar pentru tehnologiile care vor reduce emisiile de carbon, concomitent cu dezvoltarea de noi surse de energie electrică pentru a înlocui treptat pe cele care folosesc cărbune, precum și măsuri de eficiență energetică pe întreg lanțul de valoare al sectorului energetic.
Mai mult, este vitală încurajarea domeniului de cercetare-inovare și dezvoltarea de parteneriate public-private cu investitorii. De asemenea, România ar trebui să joace un rol activ în Europa privind producția de hidrogen verde, prin electroliză, folosind electricitatea din surse regenerabile precum și hidrogen din surse de hidrocarburi, dar cu captarea carbonului.
Vedem că standardele pentru clădiri sunt tot mai stricte, astfel încât acest sector să își joace rolul cu adevărat important pe care îl are în combaterea încălzirii climatice. Care este potențialul eficienței energetice în clădiri în România și ce măsuri ați recomanda Guvernului să ia pentru acest sector?
Începând cu 31 decembrie 2020, în România toate clădirile pentru care se emit autorizații de construire după această dată trebuie să respecte standardul ”nearly zero energy building”, conform directivelor europene. Pentru clădirile publice aceasta era o cerință obligatorie încă de la sfârșitul lui 2018, iar acum responsabilitatea de a construi eficient energetic revine tuturor, atât statului cât și companiilor private care investesc în clădiri de birouri sau complexe rezidențiale, dar și a noastră, a fiecăruia.
În ce privește clădirile deja existente, nu este o noutate pentru nimeni că avem multe clădiri vechi – în București, de exemplu, statisticile arată că o treime dintre clădiri au peste 50 de ani, iar consolidările știm că se fac greu și anevoios, nu mai vorbim de eficientizarea energetică. Potențial există tocmai pentru că avem mult de lucru în această privință, iar clădirile având o contribuție semnificativă la emisiile de gaze cu efect de seră reprezintă un sector cu rol cheie în atingerea obiectivelor Uniunii Europene, dacă reușim să implementăm această eficientizare energetică. Este nevoie de un cadru legislativ clar și transparent și este o obligație a autorităților locale, care beneficiază inclusiv de finanțare de la Comisia Europeană, să facă acest lucru și să se implice în asigurarea sprijinului legislativ și financiar necesar.
Citește continuarea articolului pe newsenergy.ro
