Articol scris de Corneliu Bodea, CEO al Adrem pentru republica.ro
…
Te uiți în jur și vezi oameni care nu știu despre ce vorbesc, care nu respectă principiile, teoria, datele? Spune-le!
Participi la dezbateri habarniste în care se emit opinii nefondate? Retrage-te!
Auzi îndemnuri populiste fără acoperire? Uită-le!
Vezi persoane în poziții cheie care par să aibă numai certitudini? Evită-i!
Ai dubii și întrebări? Caută răspunsuri!
…
Poate că cei 30 de ani pe care i-am petrecut în mijlocul transformării economiei românești, în ceea ce putem numi astăzi o economie europeană, reprezintă un argument suficient pentru a scrie acest articol…, sau poate că nu. La început a fost șocul, apoi speranța, apoi depresia, apoi angajarea în luptă, apoi victoria, apoi dezamăgirea și apoi, iar lupta.
Scriu aceste rânduri într-un moment în care nu știu ce să cred, dar în care sunt suficient de hârșâit pentru a fi liniștit cu situațiile în care nu știu ce să cred. Acum mai degrabă mă sperie convingerile ferme, fanatismul opiniilor certe.
Desigur că vă întrebați despre ce anume nu știu ce să cred!? Păi nu știu ce să cred despre calitatea locului în care am ajuns ca economie, ca țară. Pe de o parte avem realizări superbe, ferme, finale. Membership-ul la NATO, la Uniunea Europeană, creșterea economică record din ultimii 10 ani, creșterea calității vieții (salariul mediu în România a crescut cu aproape 100% în ultimii 8 ani), PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea de cumpărare a depășit Ungaria, Grecia… Pe de altă parte, nu avem încă autostrăzi să unească nordul cu sudul, estul cu vestul; datoria externă totală a României a depășit 150 mld de euro, crescând cu peste 200% în ultimii 10 ani. Deși beneficiari ai unor resurse uriașe energetice, ne-am transformat din exportator în importator de energie și avem unele dintre cele mai mari prețuri la energie electrică din UE. Producția industrială și consumurile energetice au scăzut cu 5%, respectiv 7% în ultimul an, suntem încă în urma majorității statelor UE la extrem de multe capitole și nu am reușit să accedem la spațiul Schengen.
Sunt sigur că multe alte reușite precum și nereușite pot fi adăugate la lista mea. Motivul pentru care nu știu ce să cred … oare am făcut ceea ce trebuia în acești 30 de ani!? Întrebarea este pentru mine, deoarece mă consider responsabil. Am fost actor activ, antreprenor, am fost cetățean activ, alegător, mă consider responsabil de ceea ce se întâmplă. Nu scriu pentru a blama sau critica, scriu pentru a căuta răspunsuri alături de voi, pentru a mă lămuri! Acum, nu vreau să dezamăgesc, pot trăi foarte bine și fără să aflu răspunsul ăsta, însă aș trăi mult mai bine găsindu-l.
Mă uit în jur și constat cu prea puține excepții că expertiza și competența în general în economie, politică, cercetare, consultanță a scăzut la cote alarmante. Și mai alarmant este că nu văd a veni un surplus de competență nici de la viitor. Cu puține excepții, suntem ușor, ușor, înconjurați de incompetența ce strânge ca un piton uriaș. Poate de aceea este și mai important să ne unim în jurul brumei de specialiști și oameni competenți ce se zbat în strânsoare.
Mă gândesc totodată că poate sunt la vârsta la care încep să privesc prin lentilele criticismului generațional și că aceste lentile, ca întotdeauna, deformează. Este motivul pentru care nu știu, pentru care am dubii și pentru care mă focusez pe fapte și rezultate în efortul de a găsi răspunsuri. Dacă vremea oamenilor care aveau valori greșite a trecut, dacă vremea hoțomanului deștept a trecut și ea, pare că intrăm în epoca habarnistului. Epoca celor care au opinii, dar nu pun preț pe date, a celor care n-au întrebări, ci numai convingeri, a celor care au obiective fără a le păsa de resurse.
Citește tot articolul pe www.republica.ro
