Articol scris de Corneliu Bodea pentru republica.ro

 
Niciodată nu mi-a dat ceva o satisfacție mai mare în activitatea mea decât să plănuiesc. Bănuiesc că sunt tipul de lider de business axat pe ceea ce literatura de specialitate numește „value proposition focus” mai mult decât „value delivery focus”, ceea ce nu este neapărat bine, dar asta sunt. Definirea strategiei de urmat, încadrarea ei în planul strategic multianual, definirea obiectivelor strategice și planificarea sunt activități pe care am să le iubesc întotdeauna.
 
Dacă în septembrie definești obiectivele strategice și generezi dezbaterea pentru cele operaționale și specifice, înseamnă că la sfârșit de octombrie-început de noiembrie poți să te uiți prima dată pe niște bugete. Desigur că vor avea nevoie de ajustări și astfel în decembrie ai putea pleca în vacanța de Crăciun cu un buget finalizat pentru anul următor. Sună simplu, deși știm că nu este… analiza factorilor externi, a resurselor de care dispui, sunt activități amănunțite și IQ-ul și EQ-ul se întrec pe sine pentru a genera substanță și pentru a-i convinge pe necredincioși.
 
Cu toată plăcerea pe care o găsesc în asemenea activități, nu pot să nu rămân nelămurit în legătură cu perspectiva lui 2021! Cum evaluăm din perspectiva factorilor externi organizației acest an!? Inflație sau deflație, scădere sau revenire, liniște sau revoluție…? Un an greu de simțit și imposibil de încadrat. Mă gândesc că 2021 va fi anul în care pandemia se va încheia și estimez vag ca înainte de vară vom reveni din punctul acesta de vedere la normal. Cât de adâncă va fi criza sanitară în lunile ce urmează și cum va afecta aceasta obiceiurile de consum? Care-i reziliența statelor și a sistemelor financiare globale și cât de încercate vor fi ele? Să iei o poziție precaută și să reduci costurile sau chiar această atitudine generalizată va genera criză și ar fi responsabil să continui ca și cum nimic grav nu s-ar derula înaintea noastră!?
 
Avem în noi un fel de aviditate după accelarație și fugă, alergăm nebuni după creșteri marginale și să obținem mai binele a devenit obsesia noastră. Uităm de ceva timp că fiecare progres are nevoie de timp, de avânt, de pregătire. Sărim peste încălzire și trecem direct la performanță de ceva timp…
 
Poate este chiar timpul reevaluării, al introspecției, poate impredictibilitatea ne spune să ne lărgim nările, să ascuțim urechile și să gândim pasul următor. Câtă ineficiență am înglobat în goana nebună, dar câtă lipsă de sens sau valoare am acumulat grăbiți așa!? Nu este ușor să încetinești, deoarece consumi efort în frânare, dar nici nu mai este timpul să te arunci înainte accelerând după virgulă la fiecare rotație. Nu o tratez ca pe un semn divin, dar pandemia poate ne spune să ne întoarcem la noi și să ne întrebăm, oricât de dificil ar fi asta.
 
Am să încep cu mai multă analiză în planificarea de anul viitor, conștient că vom depăși situația de criză, fără să știu când și cât de dificil va fi, mă voi apleca asupra valorii pe care afacerea pe care o conduc o aduce clienților săi, angajaților și nu în ultimul rând societății. Am să gândesc soluții de a îmbunătăți această valoare și n-am să petrec timp încercând să ghicesc ce are să vină și când. Am să corectez greșelile știute și am să ascult mai mult pentru a le găsi și pe cele neștiute. Am să tai amânările și așteptările și am să mă folosesc de liniștea și nesiguranța celorlalți pentru a definitiva proiecte … greu de înghițit.
 

Citește continuarea pe www.republica.ro